Istoria
Locul și oamenii.
Vremurile.
Istorie. Ansamblul Petre P. Carp în date și fapte.
O scurtă cronologie.
Moșia Familiei Carp cuprindea la data maximei lui înfloriri, adică 1905, un conac construit cu începere din primul deceniu al secolului al XIX-lea de către familia boierilor Carp, atenanse, parc și biserică de sec. XVIII. Satul Țibănești la începutul secolului XX aparținea de județul Vaslui.
Despre familia Carp, Constantin Gane scrie în P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării că s-a stabilit în Moldova în secolul al XVI-lea, venind din țările Baltice.
În anul 1646 armașul Carp Lungul cumpără moșia Țibănești de la vistiernicul Enache. Aceasta este vândută 12 ani mai târziu vistiernicului Necula Manole. Prin cumpărare și moștenire, moșia trece pe la mai mulți proprietari, ajungând în 1750 în stăpânirea lui Nicolae Gherghel.
În anul 1771, când Nicolae Gherghel s-a hotărât să-și vândă proprietatea, marele ban Gheorghe Carp a făcut uz de dreptul de „protismis” și a cumpărat întreg satul Țibănești.
Marele ban Gheorghe Carp este strănepotul armașului Carp Lungul, nepotul paharnicului Gheorghe Carp și fiul jitnicerului Toader Carp, căsătorit cu Safta Nacu. Ei au stăpânit moșii atât în Bucovina, cât și în Țibănești, Moldova. A murit în 1802, moșia trecând prin moștenire la fiul său, biv vel aga Ion Carp, căsătorit cu Safta Pătrașcu.
Arborele Genealogic al Familiei Petre P. Carp
Conacul Carp de la Țibănești a fost construit în jurul anului 1820(1819), de către Ion Carp, având inițial doar o pivniță, parter și un etaj. A construit și biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”. Fiul său, paharnicul Petrache Carp, întors de la studii de la Viena și Berlin, a dorit să înfrumusețeze domeniul boieresc, amenajând în jurul anului 1830 un parc în jurul conacului.
El s-a căsătorit cu Smaranda, fiica boierului Iorgu Radu din ținutul Tutovei. Obișnuiau să locuiască la conac de la începutul verii până la sfârșitul toamnei, ocupându-se de agricultură și de viticultură. Au avut împreună doar un singur copil: Petre P. Carp, născut la Iași, la 29 iunie 1837.
Petre P. Carp a urmat studii liceale la Berlin și apoi studii superioare la Facultatea de Drept și de științe Politice de la Universitatea din Bonn, unde a obținut titlul de doctor în drept.
În toamna anului 1862 a revenit în țară, devenind cofondator al Societății Junimea din Iași. O parte din întâlniri s-au ținut la Țibănești în Conacul Petre P. Carp. Pleacă la București pentru a urma o carieră politică, unde devine membru al Partidului Conservator, ajungând o personalitate marcantă a vieții politice românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. În anul 1870 devine ministru de externe în Guvernul Manolache Costache Epureanu.Este ales deputat și de două ori prim-ministru (1900-1901 și 1911-1912).
Conacul Petre P. Carp
Clădirea Gang
În 1873 Petre P. Carp s-a căsătorit la Viena cu Sevastia, fiica moșierului Ion Cantacuzino, fost ministru. În anul următor, bătrânul Petrache Carp moare, lăsându-i moștenire și moșia de la Țibănești. Implicat în viața politică a României, cu intenția de a moderniza agricultura, Petre P. Carp a continuat să se implice în administrarea moșiei părintești. Petre P. Carp petrecea mult timp la moșia sa din Țibănești, preferând să și-o administreze personal în loc de a arenda pământul unui intermediar. S-a implicat în viața satului: a construit o școală și un dispensar medical și a adus preot, cântăreț, învățători și medic.
În 1890 își construiește propria locuință în București, pe Calea Dorobanți, arhitect fiind Paul Gottereau, arhitectul curții regale și al altor demnitari din București, actualmente Ambasada Turciei.
În vara anului 1905, pe când era retras temporar din activitatea politică, Petre P. Carp a supraetajat conacul, adăugând un al doilea etaj peste etajul existent, cu o terasă mare amplasată peste volumul intrării principale în conac, unde exista o frumoasă vedere asupra parcului.
Turn-umblătoare, conacul Carp
Salonul mare al conacului Carp, anii 1940
Salon al conacului Carp, anii 1940
Salon al conacului Carp, anii 1940
În perioada Primului Război Mondial, familia Carp a locuit la București, în conacul său din Țibănești fiind adăpostit un spital pentru bolnavii de febră tifoidă. A avut patru copii, trei băieți și o fiică, dintre care fiul său, Petre Carp (1890-1916), a murit în primul război pe front și a fost înmormântat în mausoleul de la Țibănești. După război, Petre P. Carp a murit la 19 iunie 1919 la Țibănești și a fost înmormântat în grădina conacului, la sud de actualul mausoleu. Mausoleul a fost construit de Sevastia Carp, după moartea lui, iar mormântul a fost reamplasat cu această ocazie alături de alți membri ai familiei.
După moartea lui Petre P. Carp, moșia din Țibănești a fost administrată de soția sa, Sevastia (1853-1947) și fiul său, Nicolae Carp, care a continuat să locuiască acolo până la naționalizarea conacului. În urma reformei agrare din 1945, moștenitorii familiei Carp au păstrat conacul și acareturile, plus 69 de hectare de teren.
În martie 1949, proprietatea familiei Carp a fost confiscată de stat, printre clădirile preluate de autorități, conform procesului verbal întocmit atunci, se afla conacul cu 12 camere (și bibliotecă, seră, belvedere), o cramă, trei pivnițe, o lăptărie și locuința administratorului. În conac s-au instalat pe rând sediul C.A.P.-ului Țibănești, sediul asociației agricole locale, școală, Clubul Copiilor.
Parcul conacului a fost lăsat în paragină. În jurul anului 1960, pe terenul parcului s-a construit o școală cu profil profesional – tâmplărie, mecanică, textile. Clădirea școlii și terenul aferent de 2450 mp au intrat în proprietatea Ministerului Educației și Cercetării.
În perioada regimului comunist și în anii următori de după Revoluția din decembrie 1989, clădirile de pe domeniul conacului clasat monument istoric categoria B în acea perioadă au fost reparate și consolidate grosolan, neprofesionist.
În anul 1996, s.c. Mihul s.r.l. Iași, întocmește expertiza tehnică și proiectul de reparații capitale al imobilului, pe atunci Clubul Copiilor și Elevilor Țibănești. Expertiza prevede lucrări de consolidare, cămășuire cu beton armat, lucrare executată pe baza unei autorizații de construcție. Cu această ocazie se alterează parțial expresia arhitecturală a fațadelor și a interioarelor, se demolează turnul-latrină (de formă circulară, în care funcționau toaletele conacului), element arhitectural important, fără să se propună refacerea lui. Execuția este abandonată pe parcurs fără să fie terminată și clădirea rămâne părăsită, privată de bunurile interioare și vandalizată până la preluarea ei de către urmașii lui Petre P. Carp, actualii proprietari.
Între 2001-2005, clădirea a fost vandalizată masiv, dispărând uși, ferestre, pardoseli, decorații interioare și demolându-se turnul anexă.
Din anul 2005, clădirile, împreună cu S=1.5 ha aferentă au fost restituite și utilizate de actualii proprietari, pentru workshopuri și activități didactice și experimentale în domeniul tehnicilor tradiționale de construcție.
Memorie, prezent, viitor. Respectăm moștenirea lui Petre P. Carp și o folosim creativ. Povestea noastră pleacă de la zestrea pe care ne-a transmis-o.
Petre P. Carp, 29 iunie 1837, Iaşi-19 iunie 1919, Ţibăneşti, Iaşi
Om de cultură, politician, personalitate marcantă a vieţii politice româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, considerat unul dintre fondatorii României moderne; îşi leagă numele de satul Ţibăneşti, unde s-a implicat în gestionarea moşiei părinteşti şi în dezvoltarea comunității, transformând-o într-un model de administrare.
S-a implicat în viaţa politică a României, cu intenţia de a moderniza agricultura, dând o serie de legi care deschideau noi orizonturi(Reforma Agrară şi Legea Creditului Rural). A propus o reformă fundamentală a şcolilor de meserii.
După fuziunea din 3 aprilie 1907, Carp devine și președinte al Partidului Conservator. Cu o carieră politică impresionantă, ce s−a desfășurat pe parcursul a 50 de ani, a fost martorul renașterii naționale a României. Unul dintre cei mai mari oameni de stat ai țării, Petre P. Carp s−a numărat printre cele mai avizate voci din viața politică românească, luptând cu vehemență pentru crezurile sale politice. Înzestrat cu mari calități oratorice, istoricii îl consideră al doilea mare politician conservator după Barbu Catargiu.
Descendent al unei vechi familii boierești din Moldova (amintită și de Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei”), fiu al stolnicului Petre Carp, învață la Franzo Sische Gymnasium din Berlin, apoi la Facultatea de Drept și de Științe politice din Bonn, unde studiază economia politică, filozofia, literatura și istoria. Încă din acele vremuri, studentul Carp se remarcă de ceilalți colegi ai săi printr−un discurs sobru, rigid, concis, care îl va caracteriza pe tot parcursul carierei sale politice.
Junimea
Este unul dintre co-fondatorii Societății Junimea (1864) din Iași, din care mai făceau parte Titu Maiorescu, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti și în cadrul căreia se remarcă, la început, prin critică literară și traduceri din opera lui Shakespeare. Având la bază idei comune, cei cinci se vor axa la început pe cultivarea spiritului literar, ei reprezentând o nouă generație junimistă, cu o nouă concepție asupra vieții sociale și culturale românești.
Prin activitatea sa, Junimea impunea o direcție nouă, modernă, întregii noastre culturi, definindu−se prin spiritul ei etic și sentimentul valorii estetice.