Fotopoetica
Școala de Fotopoetică și Cinepoetică.
Meșterat de Arte Selective.
Francisc Mraz Ferkó
Fondator Fotopoetica
Născut în București pe 14 septembrie 1951. Bacalaureat în 1970 la Liceul Ady Endre din București. Licență UNATC București în 1989. Autor a peste 50 de filme de scurt-metraj dintre care 10 au fost premiate în România și Ungaria. Fotograf din 1971. Mai multe premii.
Fondatorul și coordonatorul Școlilor de Fotopoetică, Cinepoetică și Meșterat de istorie selectivă de arte.
Colaborare din 2014 cu Atelierele Batem fierul la conac! și Școala de la Bunești. Profesor invitat la un curs de vară de 8 zile la Academia de Arte din Viena în 2003. Selecții de 21 de filme și 200 de fotografii pot fi vizitate pe site-ul franciscmraz.ro.
Școala de Fotopoetică și Cinepoetică.
Meșterat de Arte Selective.
În 2007, în urma demisiei mele de la Universitatea Media din București, am înființat Școala de poetică Fotografică din București, ajutat de colegul meu Gyuri Ilinca. După trei ani de funcționare spectaculoasă, cu tabere fotografice în țară și prin Europa, absolvenții m-au rugat să concep un nou curs, un fel de continuare la Fotopoetica.
M-am gândit la toți profesorii mei de la UNATC care mi-au plăcut, mi-am amintit și de profesorii pe care i-am categorisit defecți și am început să îmi imaginez un curs în care să adun cele învățate și să elimin cele nereușite. Am rezumat că eu sunt produsul unui fel de consum de arte pretențios până la absurd, că am învățat fotografie și film de la Bach, Mozart, Beethoven, Bartok, Giotto, El Greco, Nolde, Tolstoi, Dostoievski, Cehov, Mann, Bănulescu, Agopian, Fellini, Tarkovski, Kurosawa…
S-a rotunjit proiectul de curs de Meșterat, un masterat autohton, câte 15 de cursuri de muzică, film, beletristică și pictură, cu concluzionări în fotografie. La un moment dat am început și cursul de Cinepoetică, greu pornit căci am vrut să plec de la scenarii cât mai riguroase. N-a prea mers, majoritatea aveau pofte și stofă de cineaști, dar puțini aveau răbdare pentru scenarii și pentru stufoasa infrastructură filmică, cu griji pentru imagine, sunet și dramaturgie. Când, hazard norocos, mi-am dat seama că nuvele lui Cehov sunt făcute pentru filme narative de scurt-metraj, drumurile școlii de film s-au nivelat. Adaptarea liberă a multor nuvele a făcut ca învățământul cinematografic să devină plin de veselie și creativitate. Cursanții de cinepoetică au făcut 12 filme în trei ani de studiu.
La Țibănești, în Atelierele Batem fierul la conac!, multe din visele fotopoetice ale școlii noastre au prins contur, s-au împlinit.
Fenomenul internațional al atelierelor de la Conacul Petre P. Carp a devenit o școală de modelat caractere și s-a înfrățit cu Școala de Fotopoetică și Cinepoetică, o uniune de școli surori cu multe fructe de cele mai diferite soiuri gustoase.
Expozițiile Fotopoetica la Batem Fierul la Conac!
Din 2014 pînă în 2019, s-au întâmplat șase ani de bucurii fotografice pentru absolvenții de Fotopoetică găzduiți de Conacul Petre P. Carp. Colaborarea lungă și fructuoasă între Batem fierul la conac! și fotopoeți e încununată cu incredibil de multe expoziții, unsprezece, poate un record greu de egalat în vreo succesiune de ateliere.
Au fost generate două tipuri de expoziții, una la debut și una la finalul atelierelor.
Cea de la debut, este o expoziție de prezentare, fotopoeții participanți fiind invitați să se prezinte comunității cu câteva lucrări din ultimul an, făcute în țară, în Europa, Africa sau Asia. Varietatea de spații culturale în care au fost făcute aceste fotografii asigură o policromie avansată, cu asigurarea unui nivel estetic educat de Școala de FotoPoetică. Aproape că nu se poate imagina o expoziție finală care să concureze nivelul acesta.
Expoziția finală, din lucrări realizate strict în atelierul în curs de la Țibănești și în satele comunei, pe o durată de 10 zile, este rezultatul neobișnuit al unui lucru „pe genunchi”, intens, epuizant, fără prea multe răgazuri de preparare. Aceste expoziții de final de atelier sunt mostre de curaj și de zveltețe creativă.
După nouă zile, decidem împreună ce fotografii rămân în selecția finală de aproximativ 40 de lucrări. Dacă prima expoziție rămâne pe simeze zece zile, pe durata atelierului, ultima expoziție rămâne expusă un an, până la următorul atelier Fotopoetica.
Pentru mulți fotopoeți atmosfera incitantă a atelierelor Batem fierul la conac! a rămas o amintire personală ieșită din comun, chiar unică, evidențe vizibile în expoziții.
Conținutul documentar, neangajat, accidental, conținut involuntar de fotografiile captate în spațiul rural este valoros în sine. Această valoare documentară este încărcată de prospețime când fotografia este disciplinată estetic. Fotografiile strict documentare riscă să fie strict documentare, adică informative, seci. Acesta este câștigul imens al fotografului antrenat în fotopoetică, venit pentru zece zile la Țibănești, să se plimbe cu plăcere și tihnă prin decorurile neartificiale ale Țibăneștilor, să compună în comuniune cu varietatea rurală de aici. Fiecare intrare într-o gospodărie rurală devine o descoperire a microcosmosurilor din Țibănești.
